În primul an de facultate știam să gătesc doar cartofi prăjiți cu ouă ochiuri. Eram pe lângă tot ce ține de activități culinare. Bine, nici nu îmi plăcea să fac asta, așa că de ce atâta stres. Mai mult, primeam de la părinți, în fiecare săptămâna, pachet. Autocarul de la Botoșani trecea prin Prundu Bârgăului și ajungea la Cluj marțea la ora 6 dimineața. Va dați seama ce inseamna ora 6 am pentru un student în anul 1? Și de cele mai multe ori trebuia să merg pe jos la autogară pentru că banii erau aproape gata. Luam pachetul, ajungeam cu el și îl puneam frumos în frigider cu speranța că o să reziste cel putin două zile.
Mereu aveam în pachet o cutie cu ouă proaspete de țară printre care bunica mea punea câte ceva din micuța ei pensie pentru nepotul de la Cluj. Stăteam în chirie și eram împărțiți pe zile cu primitul pachetului în așa fel încât să ne ajungă până la final de săptămâna. Niciodată nu se întâmpla asta pentru că în ziua în care primeam pachetul era răsfăț și chef. A doua zi căutam câte ceva prin frigider și era plin cu… dor.
Revenind la gătit, să vă imaginați că eram asa de habarnist incat la un moment dat am vrut să fac cartofi piure, am curățat cartofii și i-am pus la fiert întregi. Am așteptat să fiarbă până a ajuns o colegă de apartament acasă și după ce a râs bine m-a sfătuit să nu ard gazul aiurea și să tăi cartofii „cubulețe”. Nu întru în detalii aici că este e o altă poveste și merită un text întreg. Dată viitoare.
Pe final de an doi am zis că merită să încerc să gătesc și dacă îmi place să învăț să fac asta. Nu era că și cum îmi doream să ajung chef sau să muncesc într-o bucătărie de restaurant, doar că mi se părea interesant și mă ajută să economisesc. Dădeam o căruță de bani pe mâncatul în oraș și de cele mai multe ori erau câte două shaorme pe zi. Mă cam săturasem de fast food, luam în greutate, nu era sănătos și voiam să rezolv și problema cu banii. Eram deja cu două joburi și incasări erau. Era nevoie să fac ceva să nu fie ieșirile egale cu aceste încasări.
Când mergeam acasă, fără să par disperat sau să cer ajutorul, mă uităm atent la mama când făcea mâncare sau când prindeam câte ceva ce părea interesant mă uităm la Paprika TV. Am ținut-o așa mai bine de jumătate de an timp în care am mâncat legume fierte și carne fără gust pentru că nimic nu ieșea ok.
Pe urmă au început să fie bune. Tot mai bune. A început să îmi placă să gătesc. A devenit o pasiune și ceva ce mă relaxează de fiecare dată când am ocazia. Găteam în timpul săptămânii cel puțin o supă sau o ciorbă și aproape în fiecare weekend incercam ceva mai special. Lăsam imaginația și relaxarea să cuprindă bucătăria. Puneam o muzică bună, un pahar de vin și începeam să încropesc tot felul de rețete și să le combin după cum credeam eu că merg. Și mergeau. Eram mândru de mine. Am devenit tot mai bun la gătit și asta nu o spun eu ci o spun cei care au mâncat sau mănâncă din mâncarea făcută de mine.
Astăzi spre exemplu am ajuns acasă de la birou destul de obosit după o zi lungă și plină. Pentru mine, așa cum va spuneam, mă relaxează să gătesc așa că am pus de o supă de legume puțin acrișoară. Secretul meu este că am mereu lângă borcanul cu pastă de ardei și cel cu ardei iute de la mama. Le folosesc în aproape toate felurile de mâncare pe care le fac. Dacă vreau să fie picante pun pastă de ardei cu ardei iute care în combinație cu câteva felii de ardei iute murat sunt geniale. Dacă vreau să acresc o „zeamă” sau să îi dau culoare pun o lingură de pastă de ardei. La tocănițe, la carnea făcută la cuptor, când fac sosul roșu de paște sau pur și simplu pe pâine prăjită. Peste tot dau gust cu pasta de ardei. Mulți din cei care au mănat gătit de mine m-au întrebat care e secretul. Vă spun și vouă ce le spun lor de fiecare dată. Nu pasta sau orice altă bunătate e ingredientul secret. Ingredientul secret nu se vinde la borcan și nu îl găsești în comerț. Ingredientul secret stă în felul și pasiunea cu care gătești.
În borcanele din lădiță cu bunătăți, pe lângă produse naturale, preparate după rețete tradiționale cu ingrediente proaspete de pe Valea Bârgăului, găsești și multă pricepere și pasiune pe care ai mei le adaugă fără limită. Acestea alături de ingredientul tău secret vor da gustul dorit.
Vezi și tu pe Lădiță cu bunătăți ce conține și dacă crezi că merită da-I un like și un share. Așa poate ajunge mai repede la cineva care își dorește să aibă în cămară așa ceva.
Fie că faci asta, fie că nu eu îți mulțumesc.
Miloșești
Este dimineață. Foarte devreme. Soarele mai are ore bune până să apară pe cer. În aer se simte mirosul de vacanță de vară. Nu am